Cum unii fac si altii trag ponoasele

Se pare că toată lumea se face că nu ştie sau că a uitat faptul că Siria este o ţară inventată… şi nu sunt nici măcar o sută de ani de la această invenţie! Nu a trecut nici măcar un secol de când Omul bolnav al Europei, Imperiul Otoman, şi-a dat duhul şi puterile învingătoare şi-au împărţit teritoriile lui. Pur şi simplu s-a tras o linie pe harta şi ce a fost la Est au luat englezii, iar ce a fost la Vest au luat francezii, care s-au ales cu câteva vilaiete importante, cum ar fi cel cu capitala la Damasc, cel de la Alep, Latakia şi Beirut, plus cel locuit de druzi din sud. Deocamdată, după cum vedeţi, nici o urmă de Siria!

Nici nu avea cum să existe, neexistând nici un fel de popor sirian, ceea ce se află sub mandatul francez fiind un amestec de kurzi, arabi, turkmeni, armeni, etc. care nici din punct de vedere religios nu erau mai unitari, fiind musulmani suni - cei mai mulţi, dar şi şiiţi, druzi, alawiti - tot un fel de şiiţi - şi creştini. Evident că din amestecul ăsta, care nu avea în comun decât faptul că a stat sub caftanul otomanilor timp de patru secole, nu putea rezulta nici un popor. Şi nu a rezultat.

Spre a le fi mai uşor, francezi au reorganizat acest teritoriu în două aşa zise tari, Liban şi Siria, o organizare atât de bună încât fiecare entitate a trebuit să-şi plătească tributul ei de sânge: libanezii prin anii ‘70 şi ‘80 şi  sirienii acum! Că lucrurile să fie şi mai complicate, după 1948-1949, atât Libanul cât şi Siria au primit mase mari de refugiaţi palestinieni, unii moderaţi, alţii mai radicali şi câţiva terorişti cu acte în regulă.

Dar să revenim la Siria, unde, cât timp la Damasc au fost dictatori “eficienţi”, lucrurile au fost, de bine de rău, ţinute sub control! S-a încercat crearea unei identităţi naţionale, a unei conştiinţe de ţară, a unui viitor şi ţel comun; se pare că nu s-a reuşit! Nu a trecut mult, după ce puterea a fost preluată de un dictator “amator”, şcolit pe la Londra, şi situaţia a scăpat de sub control. Cu mai mult sau mai puţin ajutor din afară, ceea ce vedem acum nu este decât o încercare a numeroaselor grupuri etnice şi religioase din Siria de a-şi găsi propriul drum, de a-şi creiona propriul viitor şi, din păcate, nu ştiu să facă asta decât cu Kalaşnikovul în mână, iar asta nu este numai vina lor.

O vara in rose

Mai mult ca sigur, vinul  roşe nu mai e doar o modă sau un trend, consumul se consolidează de la an la an şi cifrele de vânzări cresc, spre bucuria podgorenilor, a celor din HoReCa şi retail. Este un curs natural şi firesc, rose-ul avândasu-şi locul lui binemeritat în sufletul şi pe masă consumatorului care vrea mai mult decât un vin alb, uşor şi răcoros, de vară, dar nu este încă pregătit să aprecieze un vin roşu, mai complex şi mai corpolent.

Cramele s-au aliniat imediat şi în fiecare an ne răsfaţă cu vinuri din ce în ce mai tentante şi mai atrăgătoare. Nedezmintindu-şi apetitul constant pentru inovaţie, Crama Oprişor îmbogăţeşte gama Caloian cu un Merlot Roşe, în ediţie limitată - aşa cum stă bine oricărui vin bun - de 6612 sticle… cam puţin pentru vara care urmează! ;) Acest nou varietal, adică vin făcut dintr-un singur soi de struguri, spre deosebire de cupaj care este un amestec de soiuri diferite, se adăugă celorlalte două rose-uri pe care Oprişor de are în gama Caloin…. facându-ne alegerea şi mai dificilă!

Cum e vinul? Bun, îmi place şi înainte să trecem mai departe şi să vorbim de nas, buchet, culoare, gust sau post-gust, trebuie să lămurim un lucru simplu: vinul este în produs viu - unii chiar susţin că are suflet - aşa că ori de împrieteneşti cu el şi îţi place, ori nu! Nu mai contează premiile, medaliile de aur sau alte amănunte: fie îţi place, fie nu!

Caloian Merlot Roşe 2015 este vinul pe care îl căutam pentru vara care sper să vin în final! Are culoarea mai intensă, mie îmi plac rose-urile mai intense la culoare, nu cele verde păi, la mare modă cu ceva timp în urmă. Specialiştii susţin că are un miros de fragi şi flori de salcâm, m-e însă mi-a părut mai evident cel de cireşe amare, care se simte si in post-gust… fiecare cu nasul lui! Este un vin de vară, reconfortant, pe care, dacă nu vreţi să îl lăsaţi singur pe masă, îl puteţi împrietenii cu ceva preparate de fructe de mare, peste sau aperitive uşor picante. Sfatul meu este să vă faceţi provizii, pentru că cele 6612 sticle vor apuca să treacă vara!

Wi-fi nu e fiţa!

 

Pană nu demult, dacă voiam sa urc o poza pe Internet, de pe teren, făcută cu aparatul foto, dezvoltasem un workflow destul de complicat. Foloseam un card microSD într-un adaptor SD, făceam poza, mutam cardul în telefon, o descărcam, editam si apoi o urcam pe Facebook, o expediam prin email sau făceam ce aveam de gand sa fac cu ea.

Abia mă învăţasem cu modul asta de lucru si dezastrul loveşte: mi-am schimbat telefonul si noul telefon avea accesul la card mult mai dificil, adică trebuia scos capacul, îndepărtat bateria…. Nu mi-a plăcut si am trecut la descărcarea pozei în tabletă si de acolo pe net. Era deja mult prea complicat.

Eram în căutarea unei soluţii mai rapide! La început ea părea a fi un aparat foto cu sistem de operare Android si wi-fi, treaba mergea într-adevăr foarte repede, dar nu eram însă mulţumit de calitatea fotografiei, aparatul era doar un compact mic, fără prea multe calităţi.

Ştiam ca exista DSLR-uri cu wi-fi, dar consideram asta o fiţa… pana cand Nikon D5300 a intrat în viaţa mea! Împreuna cu el a venit si o mica aplicaţie pentru smartphone, iar acum, din momentul în care fac poza pana cand o vedeţi voi pe Facebook nu trec mai mult de doua minute! Mai are si GPS - nu mai îndrăznesc sa spun ca si asta e fiţa! - pe care vreau sa îl testeaz în weekend!

Salvarea Parcul Romanescu, ultima sansa

 

De şase luni va tot spun despre dezastrul din Parcul Romanescu, despre copacii care se taie, rădăcinile care se distrug, garduri de fier forjat care apar peste noapte, alei distruse, bănci tăiate cu drujba… Presa din Craiova, cel puţin o parte a ei, cea responsabilă, s-a alăturat acestui demers si iată ca Ministerul Culturii s-a sesizat si a venit în control la Craiova. Acum a apărut si raportul final, iar dacă nu l-aţi citit sau nu aveţi chef sa o faceţi, va fac eu aici un scurt rezumat.

Ce scrie în raport despre stalpii de iluminat:  “Din punctul de vedere al lucrărilor de rețele edilitare s-a remarcat instalarea pe o serie de alei ale parcului a unui număr excesiv de stâlpi de iluminat și de supraveghere video, astfel încât interaxul de circa 15-16 metri prevăzut în cadrul proiectului avizat de Ministerul Culturii nu este respectat, interaxul măsurat la fața locului variind între 5,5 și 9 metri” Ce nu scrie în raport despre stalpii de iluminat: E normal sa fie pusi cat mai des, astfel intra mai mulţi stalpi si întreg devizul Parcului este mai mare, deci mai profitabil. Noii stalpi sunt masivi, din fonta, ai impresia ca se poate andoca si un vapor de ei, deci sunt si mai grei, mai banosi!

Ce scrie in raport despre vegetatie: “Caietele de sarcini redactate de proiectant sunt formale, fără referire clară la șantierul în cauză. Aceste caiete de sarcini nu fac referire la măsurile necesare de protecție a vegetației, fiind elaborate similar cu cele ce prevăd lucrări în mediul construit. Motivarea acestei situații a trimis la absența unui studiu dendrologic sau a unei ridicări topografice a vegetației!” Cineva ar trebui sa anunte primaria Craiova ca un parc este despre vegetatie in primul rand, nu despre alei, drenaje, irigaţii, stalpi, banci si chioscuri!

Reacţia Primariei Craiova la cele scrise în raport este la fel ca atunci cand am semnalat pentru prima oară proporţiile dezastrului din Parcul Romanescu, adică obraznica, lipsită de respect si impertinenta… nu este cazul sa o analizăm aici, nu ar fi de demnitatea noastră!

Maria Sa, Copia de Buletin

 

Cand fiecare cetăţean roman împlineşte 14 ani, statul îi da o bucăţică de plastic, buna sa treacă frontiera cu ea, să-şi ia o camera la hotel sau sa închirieze o barca în parc… mă rog, asta e mai puţin legal, dar se practica! Nu acestea sunt însă marile valori ale acelei bucăţi de plastic, nu, statul ti-a dat-o pentru ai putea face copii, asta e scopul suprem al ei!

Credeţi ca Preşedinţia, Parlamentul, Biserica sau SRI-ul sunt cele mai puternice instituţii din stat? Nici gand, astea par doar nişte mici autoritati de provincie pe langa adevărată, neclintită, infinita putere a Copiei de Buletin. Nici o usa, nici un serviciu al statului nu îţi este accesibil dacă nu ai la tine o Copie de Buletin: poţi sa ai zece buletine, nu ai copie, la revedere!

Vrei să-ţi plăteşti impozitele? Îţi trebuie copie de buletin! Vrei sa înscrii o maşina, sa ceri o adeverinţa, sa deschizi un cont, sa orice…. copie de buletin! Mergi la Oficiul Stării Civile sa te însori? Degeaba o ai de manuţa pe viitoarea nevastă, dacă nu fluturaţi amandoi cu gingasie copiile de buletin! La instituţiile private e la fel, vrei abonament la telefon (în curand si la cartela), vrei cont bancar… evident îţi trebuie copie de buletin, dar măcar astia ti-o fac pe loc, nu trebuie sa o aduci de acasă, ca la stat!

Evident, înţeleg ca solicitantul unui serviciu sau act trebuie într-un fel identificat sau legitimat, dar nu înţeleg de unde aceasta pasiune neobosită de a cere copii de buletin peste tot, chiar dacă e evident ca instituţia care o cere mai are vreo cateva prin dosare! Am fost odată în situaţia de a mi se cere o copie după cartea de identitate chiar de către Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor Craiova…. adică exact instituţia care a eliberat respectiva carte de identitate!

Shakespare al X-lea

Pentru 12 zile, capitala teatrului se muta la Craiova, odată cu  a zecea ediţie a Festivalului Internaţional Shakespare, ediţie care comemorează si 400 de ani de la moartea dramaturgului englez.

Trupe de teatru de pe 4 continente vor susţine 46 de spectacole, dar asta nu e tot, vor mai fi si expoziţii, lansări de cărţi si albume, recitaluri, concerte, spectacole de dans, acrobatie, comunicari stiintifice si multe altele! Lipseşte un singur invitat, William Shakespare însuşi si sunt tare curios cum s-ar fi simţit bardul de pe Avon la festivalul pe care îl patroneaza pe malurile Jiului.

Spectacolele se vor tine atat în sălile Teatrului Naţional din Craiova, cat si în alte locuri din oraş, iar multe reprezentanţii vor fi în aer liber… asta dacă vremea ne va da voie. Programul complet al Festivalului îl găsiţi la acest link.

Cu siguranţa este cel mai important eveniment cultural din Craiova, probabil si din aceasta parte de tara, asa ca nu aveţi nici o scuză sa staţi în casa si sa nu veniţi la teatru. Spectacole vor avea loc si în Slatina, Targu Jiu, Valcea, dar si in Portul Cultural cetate, pe moşie la nea Mircea Dinescu,  asa ca întreaga Oltenie va fi într-o mare efervescenţă culturală. Mister Nicky va recomanda sa veniţi pe la noi în vizita, aveţi ce vedea!

Regele Abdullah renoveaza Mormantul Sfant

Embed from Getty Images

„Maiestatea sa Abdallah al II-lea a trimis o donaţie regală (makruma) pentru a ajuta – pe cheltuiala proprie a maiestăţii sale – restaurarea mormântului lui Isus în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim”, asa suna ştirea agenţiei de presa iordaniene Petra. Se pare ca atat mormantul, cat si biserica aveau nevoie urgentă de reparaţii si, da, aţi ghicit, un suveran musulman se oferă sa suporte asta pe cheltuiala lui. 

 Toate bune si frumoase, patriarhul grec al Ierusalimului s-a bucurat, la fel si Guvernul grec care scapă astfel de o buna parte a cheltuielii. Cum s-a ajuns în situaţia ca musulmanii sa plătească restaurarea Sfantului Mormant al lui Isus si nu creştinii, care administrează biserica si nici evreii, pe teritoriul cărora se afla, nu e treaba mea sa lamuresc, dar situaţia e cel puţin stranie. 

 Bineinteles, gestul Majestăţii sale Abdulllah al II-lea are o puternica încărcătura politică si este în acelaşi timp un bun exerciţiu de imagine. Nu destul de subtil, partea iordaniana îşi reafirma suveranitatea asupra Locurilor Sfinte, pierdute in favoarea Israelului în 1967, finantand un lacaş de cult creştin… apoi, cand va face acelaşi lucru cu moscheea Al Aqsa si Cupola Stancii, nimeni nu va mai putea zice nimic. 

Privind dincolo de politică si exerciţii de imagine, regele Iordaniei serveste lumii si o frumoasă lecţie despre ceea ce înseamnă toleranta, iubirea si fraternitatera între oameni, indiferent de religie si de conjucturile politice care, de multe ori, ne invrajbesc si ne întunecă minţile.

Stiti de crucile cu semiluna?

 

Am auzit despre crucile cu semilună mai demult. Ştiam ca exista prin zona Dobrogei, mai exact la Tulcea, la o biserică rusească si una bulgarească. Apoi, un prieten mi-a semnalat o biserică din Liov, Ucraina, cu o astfel de cruce. Mi-au părut foarte ciudate si am încercat sa aflu ce e cu ele, dar se pare ca nu e asa de simplu, sunt mai multe teorii!

O prima ipoteza este ca aşezarea crucii ortodoxe deasupra semilunii reprezintă victoria armatelor creştine asupra celor mahomedane si a apărut pentru prima data după ce Ivan cel Groaznic al Rusiei a cucerit de la tătari oraşul Kazan, din Asia Centrala. Treaba se întampla cam pe la mijlocul secolului XVI.

O alta teorie le datează si mai demult, din perioada Imperiului Bizantin si chiar mai  înainte. Se presupune a fi un simbol pre-crestin, vechi de mii de ani, format dintr-o stea plasată deasupra semilunii, convertit de creştini la o cruce deasupra semilunii, crucea reprezentandu-l pe Isus si semiluna pe Sfanta Fecioară.

Am fost foarte surprins sa găsesc astfel de cruci în Oltenia, în Inima ei, la Brancoveni, in judetul     Olt. Atat biserica mare a Mănăstirii Brancoveni, cat si cea mica, dar si biseric vechii curţi domnesti au asfel de cruci deasupra, după cum se poate vedea si in poza. Cum au ajuns aici, cine le-a pus si mai ales cand sunt un mister care mă depăşeşte. Chiar sunt curios dacă mai sunt si în alte parţi in România si va rog sa mă ajutaţi!

Ghidul vinurilor romanesti

 

Mi-a căzut în mana, pot spune ca în mod providential, o carte interesantă: Ghidul vinurilor romanesti.  Nimic anormal pana aici si poate va întrebaţi unde e mana providentei? Ati uitat probabil ca azi e vineri, avem weekend-ul în fata, e momentul potrivit pentru o lectura de calitate însoţită de o degustare pe masurai!

Nu trebuie sa fi un expert în vinuri ca sa îţi dai seama ca, de la an la an, de la recolta la recolta, vinul romanesc este mai bun, mai matur, mai apreciat de iubitorii acestei licori. Apar din ce în ce mai multe crame, unele mici, crame boutique, daca le putem spune asa, iar cramele mari, consacrate, isi largesc oferta cu fiecare recolta, era deci imperios necesar acest ghid.

Doar rasfoindul si spicuind cateva dintre poveştile vinurilor romanesti a si început sa-mi lase gura apa. Ştim cu toţi ca vinul are o lungă istorie pe meleagurile noastre, ştim ca romanii iubesc vinul si nu se lasă prea mult îmbiati la un pahar, iar cartea de fata vine în ajutorul celor care vor sa meargă mai departe si sa cunoască adevărată poveste a soiurilor si cramelor romanesti.

Mi-am făcut deci o lista scurta, de şase vinuri si imediat voi pleca prin magazine sa le caut. Mă declar mulţumit dacă găsesc trei sau patru dintre ele si am de gand sa îmi petrec weekend-ul cu un pahar de vin bun în mana, citind despre vin si despre minunatul proces care transforma strugurii aurii sau negri în licoarea delicioasa din pahar! Luni revin aici cu concluziile!

Să aveţi un weekend minunat!

Oare de ce votăm hoţi si corupţi?

Embed from Getty Images

Întrebarea îmi umblă prin minte de mai mult timp, dar acum, în apropierea alegerilor, încerc sa îi găsesc si un răspuns. Primul care îmi vine e ca ne plac, apoi mi-am dat seama ca situaţia e mult mai grava: nu numai ca ne plac, îi si invidiam! Tu nu ai fi făcut la fel dacă erai în poziţia lor? Ce, nu ai fi luat spaga? Nu ai fi băgat mana în borcanul cu miere? Este o întrebare pe care am auzit-o de multe ori în discuţii cu oameni de toate categoriile! 

Urmează alta, poate si mai grava decat asta: oricine ar sta la puşcărie cativa ani si sa ramana cu milioanele furate! Oarecum o spuneau cu regret, ca si cum ei nu ar fi avut şansa asta, adică sa fure, sa stea un pic la răcoare si apoi sa se bucure de rodul “muncii” lor! 

 O alta categorie este a celor care umblă după corupţi si hoţi, chiar îi doresc în fruntea bucatelor! Argumentul suprem e ca a furat omul, si-a făcut plinul, nu mai are nevoie, vrei sa vină unul flămand, cu burta lipită de spate si sa fure mai mult? Dacă nu ar fi tragică, replica asta chiar m-ar face sa rad… parcă lăcomia are vreo limita! 

Ultima categorie, poate cea mai grava si care chiar mă lasă fără speranta, e a celor care accepta furtul, îl accepta cu seninătate, parcă la troc cu îndeplinirea catorva obligaţii de serviciu ale împricinatul: da, ştim ca a furat, sigur va mai fura, dar uite, a făcut si pentru oraş/sat/comunitate cate ceva! Dacă vine altul, de unde ştim ca o sa facă ceva si nu fura tot?

Exista o granita intre moral si legal?

Embed from Getty Images

Într-o societate ideală ar fi normal ca tot ce e legal sa fie si moral, la fel cum, tot ce e moral, nu ar trebui sa fie ilegal. Nu cred ca trebuie sa va dau exemple, sunt sigur ca sunteţi destul de isteţi sa găsiţi singuri. Din păcate, nu trăim însă într-o societate ideală, iar recentul scandal declanşat în Panama tocmai asta e venit sa demonstreze…. dacă mai era nevoie!

Nu mă pricep la probleme financiare si deci nu voi încerca sa fac pe analistul si să-mi dau cu părerea despre acest subiect. Mai mult ca sigur, marea parte a operaţiunilor recent dezvăluite au fost si sunt legale. “Optimizarile contabile” au fost probabil făcute în limita legii, banii au fost plimbati prin paradisurile fiscale cu acte în regula, nu aici e problema.

E normal si firesc ca o companie sa vrea sa dea statului, indiferent care ar fi el, sume cat mai mici. Rolul unei companii nu este sa alimenteze bugetul de stat si sa genereze si sa distribuie profit către acţionari, iar dacă statele lumii îi lasă portiţe spre a face acest profit cat mai mare, totul e perfect legal! Nu ştiu dacă e si moral însă!

Dacă pe oamenii de afaceri îi pot oarecum înţelege, cu politicienii lucrurile nu îmi sunt clare deloc: cat de moral si corect este sa ieşi în fata poporului tău, a comunităţii internaţionale si sa ceri solidaritate, sacrificii, reduceri de investiţii, tăieri de salarii, după ce tu tocmai te-ai întors de la avocatul care ti-a “optimizat contabil” interesele financiare si patrimoniale? Chiar dacă e perfect legal, nu consider asta a fi si moral!

Acum are si Craiova cetate!

În sfarşit nu îmi mai e ruşine cu oraşul meu si nu mai trebuie sa bag capul în pamant cand mă întreabă prietenii si amicii din alt oraş unde e Cetatea Baniei. 

         -Ia arate-ne, Mister Nicky, unde e cetatea Banilor Craiovei? Du-ne si pe noi sa vedem Cetatea  Băniei, îmi ziceau si apoi radeau infundat, cu un ras enervant.

Băgam capul între umeri si mă făceam ca nu aud, mergand mai departe!

Acum, ruşinea s-a terminat, acum, îi iau de manuţa si îi duc in centrul Craiovei, fix langa Teatrul National… îi duc legaţi la ochi pana acolo, spre a le fi surpriza maximă, iar acolo îi dezleg la ochi si le-o arăt, in toata măreţia ei!

Priviţi oameni buni, priviţi cea mai nouă cetate din Romania, construită la începutul secolului XXI,  si prima cetate din lume făcută din beton armat. Are şase turnuri (in poza se vad doar doua), o poarta de intrare si una de ieşire, rampe si scări de acces pentru turişti.  Exteriorul se poate vizita gratis, iar pentru interior se percepe o taxa de un leu pe ora si se poate vizita în sistem drive-through.

Ca a fost nevoie sa distrugem un parculet, aflat in locul ei, ca am distrus peisajul urban creat cu atata atenţie in jurul frumoasei cladiri a Teatrului National, ca am vrut sa construim o parcare subterană si a ieşit o parcare supraterana… toate astea nu mai conteaza, acum are si Craiova o cetate! ;)

Sursa foto: punctochit.info

In sfarsit, au si hipsterii masina lor

 

Tocmai s-a încheiat weekend-ul de lansare al noului model Tesla, cel mai ieftin si de la care se aşteaptă cifre de vanzari record, nu numai în Statele Unite. Precomenzile au însumat nu mai puţin de 276.000 de vehicule, la un avans minim, cei drept returnabil, de 1000 de dolari si cu primele livrării peste 18 luni! Dacă clienţii nu se razgandesc, la actualele capacităţi de producţie, celor de la Tesla le-ar trebui cam cinci ani sa livreze maşinile, presupunand ca vor fabrica numai modelul Tesla 3!

Ce are asa remarcabil maşina de s-a înghesuit lumea la lansare ca la un telefon mobil? Preţul în primul rand, începand de la 35.000 de dolari, ceea ce este mai mult decat acceptabil pentru o maşina de genul asta si apoi autonomia de 350 de km, care este rezonabilă. Tesla Model 3 este un hatchback de 5 locuri care înglobează un auto-pliot extrem de performant si cele mai noi tehnologii în domeniul siguranţei rutiere…. noi acum, nu ştim cum vor fi cand maşina va ajunge în mainile primilor clienţi, adica spre sfarsitul anului 2017.

M-am întrebat ce poţi face cu o astfel de maşina! Sigur, o poţi încărca noaptea in fata casei sau în garaj, dar dacă pleci la un drum mai lung ce se întîmpla? Am intrat pe site-ul Tesla si am văzut harta incarcatoarelor împrăştiate in lume. Evident, cele mai multe sunt în SUA, dar sunt destule si în Europa de Vest si am văzut ca anul acesta se vor extinde si în Est, inclusiv în Romania, după cum se vede din harta de mai jos.

Nu am nici o idee despre costurile de rulare al unui model electric, dar presupun ca  sunt mai mici decat al  unuia similar care foloseşte benzina sau motorina. Nici cu atonomia asta nu sunt foarte împăcat, adică unde tin acumulatorii 350 de km la o singura încărcare, în California vara sau în Montreal iarna, cand mergi la vale sau la deal? Nu mai vorbim de timpul în care acumulatorii se încarcă full. Doar viitorul ne va spune dacă Elon Musk, boss-ul cel mare de la Tesla, a făcut un pariu castigator sau nu!

Politically correct, noua cenzura

De fascisti am scăpat, la fel si de comunisti, într-o mare parte a lumii, pe care ne place sa o numim Lumea Liberă, libertatea de expresie, cea a presei, a cuvantul spus sau filmat, au fost sărbătorite si apreciate cu mare bucurie, de public, de jurnalisti, de toţi care aveau ceva în comun cu crearea de conţinut. Lucrurile păreau a intra pe un făgaş normal, pana cand a apărut ceva mai monstruos decat ceea ce faceau RSHA, Gestapo, CEKA….. la un loc! Se numeşte autocenzura pusă in contextul unui concept dubios, numit politically correct.

Termenul nu e nou, dar a început sa fie din ce in ce mai folosit prin anii ‘90 in SUA, surprinzător, tara care a fost locul de naştere al presei libere, unde un preşedinte si-a dat demisia în urma unui scandal de presa, tara care, cel puţin la nivel declarativ, lupta pentru democraţie si libertate în întreaga lume…. ca asa e politically correct!

Nu voi încerca eu sa dau aici definiţia acestui termen, găsiţi destule resurse pe Internet si nu am de gand sa le traduc aici. Ceea ce mă ingrijoreaza însă e faptul ca, deşi political correctness nu s-a transformat încă în articol de cod penal, lumea deja s-a aliniat: nu mai poti spune ca nu îţi plac ţiganii, negrii, arabii, homosexualii sau vegetarienii, nu e ilegal, dar nici nu  da bine.

Ştiu ca nu da bine nici sa scriu postul asta, nu e politically correct sa te iei de political correctness, dar, asa cum spuneam încă de la început, termenul asta idiot, făţarnic, lipsit de conţinut si de sens, este cea mai mare ameninţare la adresa libertăţii de exprimare, acum, la început de secol XXI si nu vreau sa îmi reproşati, mai tarziu, ca nu v-am spus! ;)

Acum va simtiti razbunati?

Citesc cu stupoare o ştire despre doua fete de 18 ani atacate pe strada si nu oriunde, ci în centrul capitalei Romaniei, de un grup format din alte doua fete si trei băieţi. Victimele au fost bătute, rănite la cap si la maini si le-au fost smulse baticurile de pe cap. Se vorbeşte chiar de spary lacrimogen care le-a fost pulverizat în fata! De ce s-a întamplat asta? Simplu, pentru ca cele doua tinere erau musulmane si se îmbrăcau conform perceptelor religiei lor… sau asa le puneau părinţii sa facă!

Din cate înţeleg fetele au cetăţenie romana, născute si crescute in Romania si anul acesta urmau sa sustina examenul de bacalaureat. Cum, nu ştiţi ca avem si musulmani in Romania? Sunt in jur de 60.000, unii dintre ei sunt aici de peste 700 de ani, altii au venit mai de curand, la studii sau pentru afaceri, le-a plăcut si au rămas aici.

Nu îi cunosc pe agresori, nu ştiu ce le poate mintea… dar se vede din acţiunile lor! Deplorabil acest act, dar vinovaţii morali trebuie căutaţi în alta parte, trebuie căutaţi în presa, pe reţelele sociale, la televiziunile care, de dragul audienţei cu orice preţ, nu fac decat sa semene ura, sa crească tensiuni, sa împingă societatea, si numai pe a noastra, pe marginea prăpastiei.

Radicalizarea, atat a tinerilor musulmani dar si a tinerilor creştini este un pericol real. Unii cad în braţele fundamentalismul islamic, alţii în plasa extremei drepte, intolerante si făţărnice. Vina nu o poarta decat cei care, de dragul unui click si a catorva sute de afişări in pus, inunda media cu chemări la lupta, la expulzari, la mobilizari care mai de care mai absurde. Ceea ce s-a intamplat azi dimineaţa in Bucuresti nu este decat o picătură intr-o mare de ura, ignoranta si prostie.

Trepiedul pentru smartphone e o fiţa?

M-am hotarat sa îmi iau un trepied pentru smartphone… si nu, nu e o fita! Am fost in multe situaţii pus sa filmez sau sa fotografiez cu telefonul si lucrurile nu au ieşit asa cum îmi doream. Oricat de bune e telefonul si oricat de stabil îl ti în mana, sunt multe situaţii cand ai nevoie de un ajutor suplimentar, iar asta poate veni de la un banal trepied de 80 de lei, cum e Kit Vision, de exemplu, care mai e si mic si usor, deci nu îţi ingreuneaza bagajele.

De ce am ales Kit Vision si nu altceva? Preţul m-a împins spre el, trebuie sa recunosc asta, apoi faptul ca este flexibil, adica îl pot agăţa de orice, suporta pană la 800 de grame, deci, cu un obiectiv mic pot sa pun si un DSLR entry level pe el si, evident, are suport pentru telefon, exact cum au si selfie-stick-urile.

Un trepied pentru smartphone îl foloseşti la fel ca un trepied pentru aparatul foto: cand vrei sa faci fotografii panoramice, timelapse sau HDR - multe telefoane fac deja asta si e bine sa fie stabilizate cum trebuie - cand vrei sa filmezi ceva si… eventual sa te bagi si tu în cadru, cand vrei sa faci poze de peisaj mai ingrijite; ştiţi ca, o vorba din batrani spune ca, cel mai bun obiectiv de peisaj e trepiedul!?

Poate va întrebaţi de ce sa fac poze cu telefonul cand am în spate un rucsac plin cu obiective si aparate foto? Pentru ca e mai simplu si mai comod si fotografiile pot ajunge mai repede pe reţelele sociale, pe blog sau pe email. De asemenea, sunt multe locuri, cum a fost Biserica Sfanta Margareta din Meidas, unde am fost weekend-ul trecut, unde nu m-au lasat sa fac puze…. dac cand am scos telefonul nu m-a mai băgat nimeni în seama.

Craiova a ramas fara primar

 

Stirea e inca proaspata si calda: primarul Craiovei, Lia Olguta Vasilescu isi va petrece noaptea la Beciul Domnesc, fiind retinuta de procurorii DNA pentru 3 capete de acuzare:

- luare de mită (4 infracțiuni),

- folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracțiuni),

- spălare de bani

Aveti aici un link spre comunicatul Directiei Nationale Anticoruptie.

In cursul zilei de maine va avea nevoie de tot farmecul ei personal la intalnirea pe care o va avea cu judecatorii! 

Evolutia mandatului doamnei Vasilescu nu putea sa duca decat aici, chiar daca multi nu se asteptau sau nu vedeau ce se intampla. Sa nu amintim aici decat cateva dintre realizarile marete ale mandatului domniei sale: distrugerea Parcului Romanescu si  a Gradinii Botanice, nesfarsitul santier de pe Calea Bucuresti de reabilitare a linie de tramvai, rasunatorul esec al asa zisul Cartier Chinezesc si multe, multe altele.

Cafeaua cea de toate zilele

Azi vorbim despre cafea, pentru ca, pentru mulţi dintre noi, prima întîlnire a zilei o avem cu ceaşcă de cafea, abia apoi putem spune ca ziua a început si suntem gata sa ne apucăm de lucru. Conform ultimelor statistici, zilnic se beau peste un miliard si jumătate de cesti de cafea în întreaga lume, dar probabil ca datele reale sunt undeva pe la doua miliarde, dacă nu mai mult.

Embed from Getty Images

În Europa, cafeaua a pătruns prin Imperiul Otoman unde, pe la mijlocul secolului XVI, un sirian din Alep a deschis prima cafenea la Istanbul, initiind astfel o nouă moda în capitala imperială. După vreo 5 ani băiatul a închis afacerea si a plecat acasă cu 5000 de galbeni la teşcherea, cam 700.000 de dolari în banii de astăzi. Nu e rău deloc pentru cinci ani de munca! 

Mai departe, spre estul si centrul Europei, cafeaua a venit odată cu trupele otomane, intai in Balcani si apoi mai departe, spre Viena, unde licoarea neagră si amăruie a prins foarte bine. De-a lungul timpului au apărut noi si noi metode de preparare a cafelei, dar de baza tot felul iniţial, de fierbere în apa a rămas. 

Trebuie sa ştim ca ceea ce numim cafea turcească nu este un tip de cafea ci un mod de preparare. Turcii obişnuiau sa o prajeasca, sa o macine foarte fin si apoi sa o toarne în apa fierbinte,dar nu fiartă. Se spune ca la început, cand aduceau cafea arabica de calitate din Yemen si Etiopia, turcii nu o indulceau. Nevoia de a indulcii cafeaua a aparut abia cand importurile din Orientul Mijlociu au început sa fie înlocuite cu cafea robusta proastă adusa din coloniile franceze… dar poate asta e doar o legenda!

Cartele PrePay, inamicul numarul 1

 

Cioloş iese la televizor si îi vorbeşte gura fără el despre cartelele PrePay folosite de teroristi, imediat apare si un nene de la SRI care ne spune, mai pe şestache, ca aşa e la ei, ca sunt milioane de cartele româneşti folosite în Orientul Mijlociu si s-ar putea ca unele sa fie folosite de teroristi in organizarea atentatelor. Trebuie neapărat sa băgăm o lege, mai bine un pachet de legi si sa mai restrangem nişte drepturi si libertăţi, ca asa e frumos după un atentat din asta.

Nu am nici o problema cu cartelele PrePay, nu am avut niciodată una in Romania si chiar îmi e indiferent dacă vanzatorul îţi cere sau nu buletinul la cumparare. Ceea ce îmi pare grav este faptul ca după fiecare tragedie serviciile ne iau de proşti si mai strang un pic latul in jurul libertăţii noastre: acum vine randul cartelelor, apoi poate al libertăţii de mişcare, apoi mai arunca o privire prin emailurile noastre si toate, evident, pentru siguranţa noastră!

Sa ne gandim puţin: teroristul, de orice naţie o fi el, isi face rost de un AK-47 sau calup de explozibil C-4, după caz, apoi de nişte acte false… evident astea nu se pot procura decat cu buletinul, deja e jumate prins individul, si apoi vine in Romania si îşi ia o cartela PrePay fara a fi înregistrat nicăieri…. Va dati seama ce breşă enormă in sistemul de securitate al lumii?

Sa zicem totuşi ca asa e, teroristii cei rai folosesc cartele romanesti în organizarea atacurilor! Care e problema? Pai tot ei, teroristii, folosesc si telefoane coreene, maşini japoneze si chiar soft american în organizarea atacurilor! Nu cunosc personal nici un terorist, dar presupun ca si ei beau apa… iar dacă se intampla sa fie apa Dorna sau Borsec, ce o sa vrea SRI-ul, sa ne cumparam apa doar cu buletinul?

Avem si noi talibanii nostri!

Liniştea pranzului meu duminical, într-un frumos restaurant din centrul Sibiului, s-a dus iremediabil cand de afara a răzbătut hărmălaia si zarva provocate de o procesiune cu tobe, steaguri, tromboane si talere care trecea chiar prin fata crasmei! Am smuls aparatul din geanta, din fugă l-am setat pe rafala si, conform sănătosului principiu shoot first, ask later, am zbughit-o în strada mitraliind tot în jurul meu.

M-am liniştit curand, cand am obeservat ca nu pierdusem decat o coloana de manifestanti si mai erau pregătite, la capătul străzii Nicolae Balcescu, încă trei. În timp ce fotografiam, citeam pancartele si îi priveam pe purtătorii lor. Lume multă si eterogenă, la fel si mesajele purtate! Le puteţi vedea in fotografiile de mai jos, nu le mai transcriu aici.

Erau si catolici si protestanti si mulţi, foarte mulţi, reprezentanţi ai cultelor neo-protestante, foarte populare în Ardeal si mai ales în randul “refugiatilor” de pe valea Indului! Am înţeles ca oamenii au fost aduşi de la Blaj, de la Sighisoara, din satele din jur… trebuie sa crezi foarte mult în mesajele afişate sau sa fie o remuneratie buna pentru asa un deranj în prima zi de Paste.

Apreciez disciplina cu care s-au mobilizat, chiar daca nu mă simt reprezentat de ei si nici nu sunt de acord cu mesajele transmise, înţeleg ca fiecare e liber sa spuna si sa se manifeste cum crede de cuviinţă - bineinţeles între anumite limite unanim acceptate. Cred însă ca sunt multe alte cauze, mai nobile si mai benefice societăţii, care ar fi meritat o astfel de mobilizare, exemplară ce-i drept, iar prima dintre cele care îmi vin acum în minte e soarta pădurilor româneşti.

Primavara greaca

Astazi, 25 martie, grecii din toata lumea sarbatoresc Ziua Independentei, ziua in care, acum 195 de ani, au inceput razboiul cu Imperiul Otoman. A fost ca un fel de primavara a intregii natiuni care, dupa aproape 400 de ani, a pus mana pe arme si a inceput sa-si ia tara inapoi. Opt ani au durat luptele si inca trei tocmelile politice pana cand, in 1832, o parte din ceea ce numim astazi Grecia si-a castigat independenta deplina fata de Imperiul Otoman.

Au mai trecut 70 de ani pana ce Grecia a ajuns al forma actula, cu toate plajele si insulele pe care le cunoastem si le invadam in fiecare vara. Au trecut apoi la o noua etapa a inlaturarii “jugului otoman” si anume renegarea a orice ar putea aduce aminte de cele patru secole de ocupatie. Uneori, in acest demers devin chiar comici!

Gasesti peste tot greek coffee, care nu e decat copia fidela a cafelei turcesti, la fel si greek uzo, cu nimic deosebit de rakki-ul vecinilor cu turban de peste Egee! Cine credeti ca a inventat musacaua, sarmalele, baclavalele sau halvaua? Evident grecii, nu aveau cum sa le inventeze altii! Stiu, atitudinea asta o gasim peste tot in Balcani, dar la fratii nostri greci parca e dusa la extrem.

Una peste alta grecii sunt simpatici, tara lor e minunata si nu le putem face alt cadou mai frumos de ziua lor decat planificandu-ne urmatoarea vacanta acolo!

LA MULTI ANI GRECIA!

Albul e alb, dar rosul nu e intotdeauna rosu

Vedetele serii de ieri au fost doua vinuri roşii, travestite in vin alb si respectiv rosé. Cei de la Crama Oprisor ne-au demonstrat ca, daca din struguri albi se obtine vin alb, din cei roşii lucrurile sunt mult mai flexibile si sunt, in totalitate, la latitudinea vinificatorului.

 

Primul pe lista a fost un Caloian Zinfandel, din 2015, deci tinerel, vinificat in alb. Se stie ca soiul de struguri Zinfandel este unul rosu, din care se obtin vinuri de calitate si care si-a gasit a doua lui patrie in California. La Oprisor, profintandu-se de o vie relativ tanara, s-a incercat ceva nou, un Zinfandel alb, deosebit de fructat, sprinten, care, odata cu sosirea verii, va fi din ce in ce mai cautat. Din pacate nu s-au facut decat 6398 de sticle deci trebuie sa va cam grabiti!

Feteasca Neagra, soi romanesc vechi, ar trebui sa dea un vin rosu, puternic si corpolent…. sau nu, daca te decizi sa il faci rosé! Produs tot in editie limitata, de 6618 sticle, rosé-ul de feteasca neagra din 2015 al Cramei Oprisor este un vin catifelat, cu aroma de zmeura, care, daca nu ar fi asa de putin, ar fi cu siguranta vedeta verii care urmeaza.

Va intrebati cum se obtine vin alb sau rosé din struguri rosi? Mi-am pus si eu aceasi intrebare, dar dupa ce am desfacut un bob de strugure rosu si am vazut ca doar coaja lui este rosie sau neagra, iar interiorul este alb, la fel ca la strugurii albi, am avut si raspunsul. In functie de cat timp sta in contact coaja rosie cu mustul, care in mod firesc e alb, se obtine culoarea vinului: se indeparteaza cojile imidiat, iese vin alb, putin timp, iese vin rosé, mult timp, iese vin rosu. Nu e chiar atat de simplu, dar in mare asa se procedeaza.

In sfarsit se repara autostrada A2!

Embed from Getty Images

Nu va speriati, nu e vorba de autostrada din fotografie, e vorba de o autostrada romaneasca, data in folosinta in 2007 si care a avut o durata de viata de 6 ani... si cum au mai trecut trei de atunci, are nevoie urgent de reparatii! 

Tocmai am aflat ca sectorul Drajna-Lehliu al autostrazii A2 trebuie reparat! Partea buna e ca sunt bani, CNADNR a pus la pusculita vreo 11 milioane de euro pentru cei 40 de kilometri care trebuie reabilitati. Se face chiar si o licitatie... cred ca in procedura de urgenta, ca nu va dura decat 120 de zile, apoi constructorul se va apuca de proiectare si de executie.

Sper din tot sufletul sa nu se grabeasca cu licitatia, sa o lungeasca cat mai mult, altfel ne trezim ca se apuca de treaba exact cand vrem noi sa plecam la mare! Daca totusi avem ghinionul asta, se pare ca oamenii sunt pregatiti, dupa cum spune Catalin Homor, bossul cel mare de la CNADNR:

"Ne aşteptăm, conform estimărilor noastre, ca traficul în perioada estivală să nu fie afectat, dar în momentul în care vom fi gata să lucrăm, împreună cu Poliţia Rutieră vom încerca să găsim soluţia cea mai bună astfel încât traficul rutier să fie cât mai puţin afectat".

Cat de ignoranti putem fi noi, participantii la trafic, sa ne imaginam ca traficul va fi afectat de lucrarile de rapartii! 

Sursa stire: news.ro