Avem si noi talibanii nostri!

Liniştea pranzului meu duminical, într-un frumos restaurant din centrul Sibiului, s-a dus iremediabil cand de afara a răzbătut hărmălaia si zarva provocate de o procesiune cu tobe, steaguri, tromboane si talere care trecea chiar prin fata crasmei! Am smuls aparatul din geanta, din fugă l-am setat pe rafala si, conform sănătosului principiu shoot first, ask later, am zbughit-o în strada mitraliind tot în jurul meu.

M-am liniştit curand, cand am obeservat ca nu pierdusem decat o coloana de manifestanti si mai erau pregătite, la capătul străzii Nicolae Balcescu, încă trei. În timp ce fotografiam, citeam pancartele si îi priveam pe purtătorii lor. Lume multă si eterogenă, la fel si mesajele purtate! Le puteţi vedea in fotografiile de mai jos, nu le mai transcriu aici.

Erau si catolici si protestanti si mulţi, foarte mulţi, reprezentanţi ai cultelor neo-protestante, foarte populare în Ardeal si mai ales în randul “refugiatilor” de pe valea Indului! Am înţeles ca oamenii au fost aduşi de la Blaj, de la Sighisoara, din satele din jur… trebuie sa crezi foarte mult în mesajele afişate sau sa fie o remuneratie buna pentru asa un deranj în prima zi de Paste.

Apreciez disciplina cu care s-au mobilizat, chiar daca nu mă simt reprezentat de ei si nici nu sunt de acord cu mesajele transmise, înţeleg ca fiecare e liber sa spuna si sa se manifeste cum crede de cuviinţă - bineinţeles între anumite limite unanim acceptate. Cred însă ca sunt multe alte cauze, mai nobile si mai benefice societăţii, care ar fi meritat o astfel de mobilizare, exemplară ce-i drept, iar prima dintre cele care îmi vin acum în minte e soarta pădurilor româneşti.